Cine a mințit?

– Și vrei să-mi spui că m-ai mințit?

– Nu te-am mințit pe tine. M-am mințit cel mai mult pe mine… . Și îmi cer scuze pentru că plâng ca o proastă, dar nu pot să mă abțin. Lacrimile sunt niște trădătoare! Ar trebui să fie interzise!

– Lasă, că e mai bine să curgă. Nu le mai reține. Nu ai nevoie de ele în interior. De ce ți-e frică cel mai mult acum?

– Sincer?

– Da, sincer!

– Că dacă va avea cândva curaj să spună ce simte, eu o să-l cred, dar nu o să-i pot accepta sentimentele.

Și uite așa am aflat că a ne minți pe noi înșine este cel mai ușor, cel mai comod. Inhibăm trăirile într-o anumită stare și le lăsăm să se descompună în noi. Dar, uneori, descompunerea înseamnă înmulțire.

Advertisements