Cuvintele nu ne aparțin…

Cuvintele pe care le-am scos din noi nu ne aparțin numai nouă … Dacă le rostim așa, ca să ne aflăm în treabă, riscul cel mare va fi să jignim persoane la care ținem. Odată rostite, aceste cuvinte nu mai sunt doar ale noastre. Ele ajung la receptor și-i transmit un mesaj. Uneori mesajul doare. Chiar dacă receptorul tace și nu îți reproșează că l-ai lovit prin cuvinte, pentru el vei rămâne un prieten, dar și un emițător de durere în același timp. Când spui că îți asumi anumite lucruri, acțiuni, inacțiuni, orice, înțelege că porți responsabilitate pentru ceea ce ți-ai asumat, ai gândit, ai bănuit, ai judecat, ai emis sentință.

Încearcă să vezi dacă vei avea același curaj să-i spui în față persoanei vizate de gândul tău, ceea ce ți-a trecut rău despre ea prin minte.

Dacă găsești acest curaj în tine, ai tot respectul meu, dar dacă doar o lălăi în acuzații și ești prins în mreaja necazurilor care te copleșesc și nu iei nicio măsură să ieși din vârtej, lovești în oameni cu cuvinte și opinii, fie doar în gând, fără ați asuma o discuție deschisă și sinceră, atunci ești demn de un singur lucru: de milă, dar nu milă din aceea care te face să-ți curgă o lacrimă când vezi un om bolnav sau fără casă, ci milă din aceea care spune că mai mult nu meriți nimic.

Advertisements