Ea…

hortusanima.blogspot.com

Uneori o urăsc, uneori îmi place de ea pur și simplu. Sentimentul e condiționat de atitudinea ei și de reacția pe care o are între situații. Parcă nu e o lașă, dar nici foarte curajoasă nu este. Parcă gândește, parcă nu paralizează în fața prostiei decât foarte, foarte rar.

Încă nu are nume. Sper să-l aflu. Și mai sper să fie numele perfect, care să o deosebească de celelalte femei.

O să mai scriu despre ea. Poate prin cuvinte o să o cunosc și eu mai bine. M-ar ajuta să înțeleg stări și firi. Ea e o provocare. Eu sunt autorul care o creează acum, în acest moment, de față cu toată lumea.

Ea sper să nu fiu eu.

Advertisements

Cuvintele nu ne aparțin…

Cuvintele pe care le-am scos din noi nu ne aparțin numai nouă … Dacă le rostim așa, ca să ne aflăm în treabă, riscul cel mare va fi să jignim persoane la care ținem. Odată rostite, aceste cuvinte nu mai sunt doar ale noastre. Ele ajung la receptor și-i transmit un mesaj. Uneori mesajul doare. Chiar dacă receptorul tace și nu îți reproșează că l-ai lovit prin cuvinte, pentru el vei rămâne un prieten, dar și un emițător de durere în același timp. Când spui că îți asumi anumite lucruri, acțiuni, inacțiuni, orice, înțelege că porți responsabilitate pentru ceea ce ți-ai asumat, ai gândit, ai bănuit, ai judecat, ai emis sentință.

Încearcă să vezi dacă vei avea același curaj să-i spui în față persoanei vizate de gândul tău, ceea ce ți-a trecut rău despre ea prin minte.

Dacă găsești acest curaj în tine, ai tot respectul meu, dar dacă doar o lălăi în acuzații și ești prins în mreaja necazurilor care te copleșesc și nu iei nicio măsură să ieși din vârtej, lovești în oameni cu cuvinte și opinii, fie doar în gând, fără ați asuma o discuție deschisă și sinceră, atunci ești demn de un singur lucru: de milă, dar nu milă din aceea care te face să-ți curgă o lacrimă când vezi un om bolnav sau fără casă, ci milă din aceea care spune că mai mult nu meriți nimic.

The Heavy – originalitatea nu mai este banalitate

Pe The Heavy i-am descoperit recent. Am ascultat o piesă, apoi am mai ascultat încă una, apoi au urmat toate celelalte, inclusiv albumul din 2012.

Sunte deosebiți. O piesă nu seamănă cu cealalta, nici ca stil, nici ca mesaj promovat. Nu sunt expertă în muzică, dar atunci când simt furnicări pe brațe, în timp ce ascult o melodie în căști, poate să susțină oricine că nu e operă de artă, nu mă dezic și recunosc simplu: ”Mie îmi place! Ție poate să nu-ți placă. Nu mă deranjează.”

Despre ei fanii spun că sunt cei mai potriviți pentru coloanele sonore ale filmelor lui Tarantino. Nu pentru acum. Pentru anul 2030.

🙂

Aici voi experimenta … :)

catalinfudulu.blogspot.com

Am găsit acest articol acum câteva luni… . Mi-a plăcut. Sunt sfaturi utile pentru cei ce simt și au sau nu au pretenția că pot să scrie. Eu nu am pretenția. Eu vreau să învăț din nou să scriu. De mai bine de un an mi-au paralizat gândurile. S-au oprit în loc și nu mai vor să iasă dintre tâmple.

Voi experimenta. Voi citi în ficare zi acest articol. Și voi încerca să învăț să merg din nou cu ajutorul cuvintelor. Voi fi ipocrită, dacă voi spune că nu mă interesează numărul vizitatorilor. Așa că voi evita să fiu ipocrită. Dacă merită să citiți un rând postat aici, atunci vă invit să o faceți. Nu pentru că vă cer eu acest lucru, dar pentru că vreți voi. Altfel, nu vă pierdeți timpul cu frustrările mele. Nu se merită. Timpul e prețios.

Cum să lucrezi cu textul… 🙂