Afară e vară, dar în suflet se simte frigul

Flickr

Flickr

Spuneam acum câteva zile că unii oameni sunt setați să gândească sentimente înainte de a le simți. Ieri a aflat că nu mai este cazul să se îngrijoreze. Domnul Eleganță nu este disponibil decât pentru o prietenie închisă în anumite limite. Dacă se va depăși această limită, toată lumea va avea de suferit. Și nimeni nu își dorea acest lucru.

El avea suferințele lui, durerile lui, pe care i le producea o ființă frumoasă și rece. Ar fi sugrumat-o în brațe, dacă ar fi fost după voia lui. Prin această destăinuire nu mai era util.

Nu știu dacă vreunul dintre ei se gândise că nevoia de comunicare putea să treacă dincolo de un hotar impus tacit de ambele părți, dar s-a simțit o eliberare. Tăcerea nu-și mai avea locul în discuțiile dintre ei. Iar eroina noastră se transforma ușor, ușor într-un recipient de spovedanii, în care erau turnate zi de zi confesiuni ale prietenilor ei. Ea îi asculta, încercând să-și dea seama dacă își dorește să fie în locul uneia dintre femeile de care se îndrăgosteau ei. Nu-și dorea. Mereu își amintea că a pierdut pe cineva, tocmai pentru că și-a permis să simtă și altceva. Mai bine să rămână prieteni, decât să devină străini. Și cu asta se liniștea, mulțumită fiind de deciziile pe care le lua de fiecare dată în acest sens.

Printre aceste povestiri, pe care le tot asculta, tot încerca să-și bage mințile în cap și-și spunea că nu va dărui din ea, decât celui care o va merita.

Nu-l văzuse de câteva săptămâni și asta contribuia la menținerea unui echilibru emoțional temporar. La telefon l-a expediat repede și nu a avut timp să-și dea seama care a fost cauza: faptul că nu-i plăcea să vorbească la telefon sau că nu dorea să se obișnuiască iarăși cu vocea lui caldă și calmă?

În ceea ce-l privește pe Domnul Eleganță, acesta a fost pus frumos în categoria ”prieteni”, de unde nu va mai putea ieși, nici chiar dacă va îndrăzni să se zbată pentru a fi trecut în alta. Rămânea întrebarea: ce să facă, totuși, cu cel pe care s-a amăgit că nu mai ține la el?

Se apropia vara, iar sufletul ei rămânea și în acest an neîncălzit. Dacă ar fi fost mai puțin orgolioasă, ar fi recunoscut că a flirtat cu ideea ca un domn elegant să o înconjoare în serile lungi, caniculare, sub șoapte de frunze mișcate de un vânt ușor.

Advertisements

Calmă

Calma

Stăteau la o vorbă și o țigară la balcon, vorbind despre cele petrecute în ultima săptămână. Fiecare plecase în plata ei. Dar au revenit și trebuiau să-și vorbească. În trecut și-au tăcut, iar acest lucru le-a complicat, oarecum, prietenia.

Își vorbeau repede. Probabil de frică. Ca să nu scape ceva din vedere și apoi să fie prinse că au tăcut, adică și-au mințit una alteia. Rapiditatea cuvântului elimină din riscul de a spune minciuni.

– De ce ești atât de calmă?

– Nu știu, sunt?

– Da. Ești calmă pentru că nu ești nicicum implicată și te bucuri de prezența unui om fără să ai gânduri ascunse?

– Probabil. Și e frumos așa. E drăguț: discuțiile, situația. Iar eu sunt liberă și neprinsă în complicații.

– Dar acum te-am pus pe gânduri? Și o să vrei să dispari… .

– Cam da. Acum nu mi se mai pare corect. Mi-aș lua valiza și aș pleca. Asta aș face în mod normal. Dar cum ambii tăcem, în această conjunctură nu am de ce să fug. Mă mai joc cu prezența lui fără obligații în viața mea un pic, apoi mai vedem.

A fost onestă? Aproape a recunoscut că flirtează fără să-și dorească acest lucru. De fapt ”flirtează” e prea mult spus. Dacă să faci complimente unei persoane, să o faci pe inajutorata și lipsita de forță, iar mai apoi să-i zâmbești cochet, având drept cei mai fideli parteneri în acest joc o pereche de sandale cu tocul înalt, care nu te rod, și o fustă vaporoasă cu buzunare și cu imprimeu tribal, să induci o stare de confort psihic înseamnă să flirtezi, atunci da, asta a făcut.

Sau nu. Nu mai știe. Lucrurile se complică în capul ei. Nici măcar nu știe ce gândește el, dar deja se teme că ar putea să o vadă altfel. De ce? Pentru că e atent, pentru că îi întinde mâna, pentru că-i deschide ușa, pentru că o așteaptă fără să trimită sms-uri cu ”ai ajuns sau nu?” Stă acolo calm și elegant. Și zâmbește. Sincer și frumos.

 Pe cine trădează: pe ea, pe el sau pe cel pentru care mai plânge uneori pe ascuns?

Și dacă în mintea ei ea s-a gândit că el s-ar fi putut gândi la altceva decât ce există acum înaintea lui? Rapiditatea cu care o femeie poate să găsească o soluție pentru a uita pe cineva la care a ținut și apoi să-și transforme soluția în problemă este uluitoare… .

Dar ea nu vroia o tactică, nu a căutat cuiul. El a venit singur. Calm și elegant.

Foto: http://avecesestoyasiyloescribo.blogspot.ro