Dor de dor…

Despre ochii care nu se văd se spune că se uită… . Atunci de ce avem o memorie atât de bună?

Când revedem o persoană dragă, până și ridurile par să fi rămas acolo unde erau: în creier. Și e cu atât mai frustrant cu cât îți dorești mai mult să uiți o persoană, o clipă, un obiect. Vrei să nu-ți mai fie dor și, totuși, îți este.

Ea are o prietenă care declară, cică sincer, că nu a simțit niciodată dorul față de cineva. Pur și simplu nu știe ce este acest lucru. Prietena ei este o ciudată, pentru că atunci când o întrebi dacă vrea să revadă pe cineva, dă din cap afirmativ, fără să știe că anume acesta este dorul.

Eu nu o cred pe prietena ei. Probabil nu știe că anume lipsa prezenței este dor. Trișează. Se amăgește. Iar scopul pare să fie unul nobil: nu ți-e dor, nu te doare. Eliminarea unor eventuale probleme se produce prin negarea dorului. La suprafață problema nu mai există, deci nu necesită îngrijire suplimentară… .

Advertisements

2 thoughts on “Dor de dor…

  1. Loredana says:

    foarte dragut articolul…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s